Anxietatea care nu era a mea

Cum am învățat să disting între emoțiile mele și ale celorlalți – și să recunosc ce e cu adevărat al meu.

Mare parte din viață am navigat printr-un spațiu emoțional intens, fără să știu că o parte din ceea ce simțeam nu îmi aparținea. Simțeam anxietate, confuzie, iritare, furie, ca să dau doar câteva exemple, și nu știam că mă identificasem cu ele, fără să fie ale mele.

Mi-ar fi plăcut să aud o perspectivă diferită cu ani în urmă, care să explice ceea ce simt. Totul se rezumă la o întrebare – Care dintre emoțiile pe care le simți sunt cu adevărat ale tale?

Am ajuns să lucrez în comunicare, înconjurată mereu de oameni, fiind constant conectată la starea celorlalți. Fără să-mi dau seama, preluam din câmp emoții, gânduri, tensiuni, neliniști – și le confundam cu ceea ce simt eu.

După ani de autoobservare, practici de conștientizare și învățare prin experiență proprie – the hard way, să fiu sinceră – am putut să disting această diferență subtilă: între ceea ce simt eu și ceea ce doar percep sau preiau din jur.

Pentru mine, a fost transformațional. Nu fiindcă "mi-am recăpătat puterea" – evit această construcție pe cât posibil, nu cred că ne pierdem vreodată puterea. Ea rămâne mereu în noi, doar că ne deconectăm de ea (așa cum o facem și cu noi, uneori). Drept urmare, nu avem ce pierde ceva ce e mereu prezent în noi... –, ci fiindcă am învățat să rămân în adevărul meu. Să nu mă mai identific cu ceea ce nu este în esență al meu – începând cu emoțiile, trăirile celorlalți.

Ce se întâmplă când preiei emoțiile celorlalți

Când preiei emoții din câmp te conectezi totodată și cu energia stresului – pe care le resimți ca anxietate, tensiune, iritabilitate, sau chiar furie (furia ascunde altă emoție de fapt, dar este încă neidentificată – și, ce să vezi, poate rămâne pentru totdeauna neidentificată, daca furia nu este a ta de fapt...). Iar mintea ta, cu intenția de a da sens, le interpretează ca fiind ale tale. Astfel, te identifici cu ele.

Ani de zile am crezut că am un fond anxios. Și în terapia convențională, scoram bine aici. Trăiam cu o neliniște constantă de fundal, care nu dispărea. Și care, am descoperit în timp, nu era de fapt a mea.

În unele zile, simțeam o prăbușire emoțională spre finalul programului – stări de greață, amețeală, confuzie emoțională și migrene care mă țineau la pat. Mă simțeam drained și nu cunoșteam o altfel de realitate.

Sau eram iritată și frustrată pe toată durata zilei, fără să pot identifica de ce (era varianta de “te-ai trezit cu fața la cearșaf”, doar că eu mă trezisem bine mersi). Când ajungeam acasă, în spațiul meu sigur, tot ceea ce simțisem dispărea. Ca și cum nu fusese niciodată acolo. Dar fusese – doar că nu era al meu.

Cum faci diferenta intre emotiile tale si cele preluate:

·      Observă schimbările bruște de stare. Te-ai simțit bine și dintr-odată apare iritarea, anxietatea sau neliniștea fără motiv clar?

·      Pune o întrebare simplă: "Este asta emoția mea?" Răspunsul vine subtil: o relaxare, o claritate interioară sau pur și simplu un răspuns din corp, un "nu" blând.

·      Ieși din spațiul respectiv. Dacă starea se diminuează sau dispare, nu este a ta.

Exemple personale:

·      Când ajung acasă și mă enervez brusc de când intru pe ușă sau mi se schimbă rapid starea de spirit, știu că prietenul meu a avut o zi grea. Am preluat din câmp, de la el.

·      Când sunt într-o ședință care devine tensionată, simt agitația care nu era acolo în mine cu 5 minute înainte.

·      Când sunt într-un mijloc de transport aglomerat, percep furia din jur înainte să izbucnească vizibil.

Ce fac ca să mă reechilibrez emoțional – și energetic – rapid:

·      Fac un pas în spate. Chiar și dacă mă dau 1 milimetru în spate, simbolic, e ca și cum mă retrag din agitația din jur.

·      Inspir și expir profund. Respirația e ancora mea.

·      Repet în gând: "Această emoție nu este a mea. Eu sunt Lumină și calm."

·      Vizualizez cum Lumina curăță câmpul meu și îl umple cu pace. Vizualizez cum întreaga încăpere sau locul în care sunt este spălat de Lumină (Chiar dacă nu pot vizualiza, știu că intenția mea e suficientă.)

·      Îmi dau voie să nu reacționez imediat. Las emoția să treacă, fără să o alimentez. Observ ce se întâmplă în corpul meu.

·      Înainte să plec din casă, fac o protecție energetică rapidă (cu elemente sau scuturi luminoase), mai ales dacă se anunță o zi lungă. O variantă ghidată găsești în secțiunea Resurse de pe site.

Despre empați și superputerea ta

Dacă te regăsești în ce am descris până acum, e foarte posibil să fii un empat. Asta nu este o slăbiciune. Este darul tău. Poate fi copleșitor la început, când nu știi cum să te conectezi și să folosești acest dar în beneficiul tău și al altora, dar în timp devine superputerea care îți permite să te conectezi la nivel profund cu tot ceea ce te înconjoară.

Cheia este să înveți să simți diferența. Să recunoști ce e al tău. Și ce nu este. Să te ancorezi la tine.

Pentru mine, acest dar a adus un parcurs frumos. Această abilitate mă ajută azi în sesiunile de terapie alternativă pe care le facilitez, pentru că pot simți fin nuanțele emoționale ale celor cu care lucrez, de multe ori înainte să devină vizibile sau să fie conștientizate – și nu le confund cu ale mele.

Activează-ți darul, conștient

Data viitoare când ești la un concert, închide ochii. Simte energia mulțimii. Bucuria. Entuziasmul. Euforia artistului pe scenă. A mulțimii. Lasă-te să respiri cu această stare. Imersază-te în acest câmp. Dă-ți voie să simți cum bucuria atâtor oameni și entuziasmul lor îți umplu inima și sufletul. Și cum respiri cu mulțimea – bucuria colectivă. Cum ești una cu mulțimea.

This is the empath gift! <3

Când înveți să deosebești ce e al tău de ce nu e, începi să trăiești mai ușor.